Noapte de iarnă
Noapte de iarnă rece, haină-n ger. Şi pentru întâia dată-n acest an, geamurile au prins un strat de floare diafană de cristal. Dincolo de smoala geruită a nopţii se ridică straturi calde de omât puhav.
Un nas turtit în fereastră priveşte dincolo de geam. E taină mare peste tot. Pământul toarce-n ger şi munţi de alb te-ndeamnă să visezi.
Acolo lâng-un felinar stă un motan ce-şi pândeşte şoricei vreo doi. Habar nu are că un căţel îl vede ... . Şi nasul cel turtit zâmbeşte ...
Şi-ncet, încet începe a fulgui. Fiecare fulg se coboară-n vals. E valsul rozelor descope-rite-n taina nopţii. Plutesc uşor în pas de balerini şi câte unul se pofteşte în piruete spre pământ.
Nasul turtit adoarme cu-n gând de mulţumire că ninge, ninge iară şi ce frumoasă-i noaptea în alb înveşmântată peste o smoală geruită prea curând.
