Citește,cu atenție,textul următor:
Am învățat cu el în școală primară.Nu mi-era drag,pentru că avea o figură răutăcioasă și pentru că,de câte ori se uita la mine,se strâmba:ceea ce a făcut într-o zi să-mi pară grozav de bine când am văzut pe d.nu Udrea,c-odată mi-l înșfacă de urechi și-l toarnă "la bancă". Turnatul la bancă era teribil.Micul vinovat era așternut cu pieptul pe capătul băncii,un monitor îl ținea bine de grumaz,altul de picioare și domnu îi trăgea cu vargă la...spate,ca să gonească mintea la cap.Uneori domnu se înfuria strașnic de țipetele nenorocitului copil,și-atunci vergile se rupeau una după altă,și asta-l necăjea și mai rău...pe domnu,vezi bine.[...]
Ce ochi de drac împielițat avea Mogâldea;și ca un viezure își întorcea capul-o clipă n-avea astâmpăr.Băieții îi ziceau Michiduță.Nu puțeam pricepe unde dispărea el în timpul recreației;întotdeauna o zbughea pe poartă cu câțiva tovarăși și când se întorceau,aveau și ei un aer misterios și viclean.
(Pentru că povestise frumos,copilul este pus monitor)
Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a!Multe bucurii am avut de atuncea,multe emoții mari ai fericite am apucat în fugă vieții,dar fericit și mândru ca-n ziua aceea nu m-am simțit niciodată.După ce-mi așezai cărțile și caietele în bancă,înaintai binișor capul și-mi numărai supușii:erau opt.Mă mai uitai o dată bine:da, în celălalt capăt al băncii,care se chema coadă...pricepeți de ce,era chiar el-smolitul și micul Mogâldeață.De astă dată nu se mai strâmba la mine.
Mi se părul un an până s-aud clopoțelul.[...]

Transcrie,din textul dat,două figuri de stil diferite,precizându-le.