Soarele se ivise de dupa norii albi ca spuma laptelui si veni bătând cu drag in fereastra mea . O adiere usoara îmi mângâie obrazul in timp ce un miros adormitor de flori de primăvară intră in cameră. M-am trezit uimita si cuprinsa de curiozitate ca si când as fi descoperit misterul de nedezlegat si acela "Cine aduce aceste miresme , trăiri ceresti ?" .
Am deschis îndată usa caci parca cineva ma chema mi se părea ca sud vocea unei zana o regina a blandetii ! Iesind in graba ochii mei au întâlnit privirea calda si duioasa a unei tinere domnite ce cu glas de ciocarlie ma chema in ale ei brate . Eu mirata ma gândeam cine sa fie ? Si ea îmi spuse : Eu sunt regina cea frumoasa a florilor de crini craiasa !
Deodată in mintea ne o lumina se aprinse si mi-am dat seama ca ea e cea pe care o cautam de atâta timp . Ea însă m-a întrebat iti place al meu tainic dar ce de ziua ta frumoaso ti l-am adus . Eu am spus da si a dispărut ! Acesta a fost prima mea intalnire cu primavara prietena copilăriei mele .
