Răspuns:
Pe gresia magazinului s-a făcut apăraie din cauza zăpezii de pe ghetele clienților.
Explicație:
Substantivul este partea de vorbire flexibilă ce denumește: ființe, obiecte, fenomene ale naturii, sentimente, stări sufletești, precum și unele noțiuni abstracte.
Acesta este o parte de vorbire principală, care poate fi înlocuit de pronume (o altă parte de vorbire) și poate fi:
a.Propriu: se utilizează pentru nume de persoane, localități și alte repere geografice, nume de instituții și alte asemenea denumiri, scrise întotdeauna cu majusculă (indiferent de poziția ocupată în cadrul propoziției).
Exemplu: Andreea a plecat într-o călătorie lungă prin Europa.
b.Comun: denumește obiecte de același fel și se scrie cu literă mică (cu excepția cazului în care se află la începutul unei propoziții).
Exemplu: Produsele vândute în piață sunt numeroase: fructe, legume, produse lactate și carne.
În funcție de forma substantivului, acesta poate fi:
A. Simplu: se constituie dintr-un singur cuvânt
Exemplu: pisică, școală, carte
B.Compus: se constituie din două sau mai multe cuvinte
Exemplu: pisică-de-mare, Piatra Neamț, Câmpulung Muscel
Genurile substantivelor
Substantivele pot avea unul din trei genuri:
A.Feminin
Exemple: fată (o fată – două fete), masă (o masă – două mese)
B.Masculin
Exemple: băiat (un băiat – doi băieți), câine (un câine – doi câini)
C.Neutru
Exemple: scaun (un scaun – două scaune), pahar (un pahar – două pahare)
Numărul substantivelor
Poate fi:
A.singular (denumește un singur element)
Exemple: fruct, lemn, animal, lucru etc.
B.plural (denumește două sau mai multe elemente)
Exemple: fructe, lemne, animale, lucruri etc.
în privința numărului se deosebesc mai multe categorii de substantive:
- defective de număr: - cu formă numai de singular (defective de plural): miere, aur, sânge, unt, cinste - cu formă numai de plural (defective de singular): câlți, aplauze, zori
- colective - cu formă de singular și înțeles de plural, fie derivate, fie nederivate.
exemplu: țărănime, brădet, porumbiște, stol, roi, cireadă
a. de singular:
- cu același înțeles și cu una dintre forme admisă la literară:
exemplu: berbec-berbece (berbec); ciucure-ciucur (ciucure)
- cu același înțeles și cu ambele forme admise ca literare:
exemplu: file (mușchi), fileu (plasă)
b. de plural:
- cu același înțeles și numai una dintre ele admisă la litterară
exemplu: coli-coale (coli), cârje-cârji (cârje)
- cu același înțeles și cu ambele forme admise ca literare:
exemplu: căpșune-căpșuni, tuneluri-tunele
- cu sensuri diferite și toate formele admise:
exemplu: rapoarte-raporturi, ghiveci-ghiveciuri, coarne-cornuri-corni
