Anul trecut, familia mea a decis sa facem o scurta vacanta la mare, la statiunea Mamaia.Nu mult dupa ce ne-am decis, ne-am facut bagajele si am pornit catre mare.Eram extrem de uimiti si bucurosi, mai ales eu si fratele meu , deoarece ne petreceam o vacanta impreuna si din faptul ca era o vreme caniculara.Abia ajunsi, ne-am cazat la un hotel si am intrat in camera sa despachetam.Eu si fratele meu eram nerabdatori, asa ca i-am cerut mamei voie sa mergem la plaja.Dupa multe insistente aceasta a fost de acord.Am pornit bucurosi, iar in momentul in care am intrat in apa, ne-am simtit minunat .Din ce in ce inaintam spre valuri, intepartandu-ne de mal.Dorind sa-i arat fratelui meu ce pot face in apa, nu-am constatat ca veneau din ce in ce mai puternice valurile si tot am mers, pana intr-un moment cand nu am mai vazut lumina soareului, pe fratele meu, nu mai simteam rasuflarea si nici adierea vantului.Eram sub apa, inconstient si nu puteam sa ies.Dadeam din maini, luptandu-ma cu valurile puternice, insa in zadar.Printr-o minune, cand credam ca voi muri, am simtit cum un om puternic ma trage din apa.Era salvamarul! Acesta, speriat , m-a dus pe plaja si a incercat sa-mi ofer un prim ajutor, iar eu , dupa cateva secunde deschisesem ochii.Puteam respira! In acel moment, m-am ridicat si mi-am vazut familia speriata si pe restul oamenilor asemenea.
Multi dintre acestia mi-au spus ca am avut un noroc mare e am fost scos la timp.
Ne-am continuat drumul si vacanta , insa pentru mine, din acel moment, marea a ramas o ucigasa, care doar incearca sa te captiveze cu jocurile sale stranii.
