Aschia nu sare departe de trunchi
Intr-o zi senina de primavara eu cu mama mea ne pregateam sa mergem in excursie. ce loc era mai perfect decat padurea?drumul nu a fost lung deoarece am apucat sa imi cunosc mama.
Ajunse in padure in padure am facut un picnic. Eu am inceput sa ii povestesc despre pasiunea mea de a studia si ingriji animalele. Cand a auzit asta fata mamei sa luminat cu soarele in luna iulie spunandu-mi ca si ea facea asta la varsta mea.
In timp ce ne impartaseam informatii importante despre "medicina" am auzit un tipat firav.Era o caprioara cu puiul ei.Puisorul cazuse intr-o groapa si mamica se intepase in picior incercand sa-l salveze. Ne-am indreptat repede spre necaz cu trusa de urgenta a mamei care o purta mereu dupa ea oriunde ar fi.Eu am ajutat caprioara iar mama puiul. Amandoua am facut o treaba excelenta!
In acea zi mi-am dat seama ca mamele sunt la fel ca noi,copii in cautare de distractie si de atunci mereu imi zic ca "aschia nu sare departe de trunchi" cand gasesc un lucru in comun cu mama.
