Iarna
Iarna a venit. Nu imi vine sa cred cat de frumos , fulgii isi interpreteaza dansul spre pamantul rece si uscat , ce simte nevoia unei imbratisari calde de vara.
Astept momentul potrivit pentru o mica tavaleala in zapada , dar pana atunci , stau la geam , savurandu-mi ciocolata calda. In asteptarea mea , am zarit un fulg de nea , ce imi parea putin mai special decat restul. Stralucea atat de tare , incat il puteai vedea de la kilometri departare.
Chiar daca mi-am propus sa nu ies afara inainte de momentul potrivit , am facut-o. Mi-am luat cat de repede am putut costumul pe mine si am navalit pe usa.
Am ajuns afara . Nu mi-a venit sa cred cand am zarit fulgul de nea. Parca era din argint , alcatuit din mii de diamantele . Il priveam cu atentie , cand, am auzit o voce subtire , spunand ;
- Ăăă , pardon , imi cer scuze ca intervin , creatura uriasa , fie-ti mila de mine! spuse fulgul
- Cum ? Cine a vorbit ? am intrebat speriata
- Fulgul de langa tine !
- Poti sa vorbesti ?
- Da , orice fulg poate , trebuie doar sa iti doresti cu adevarat sa il auzi vorbind ! spuse fulgul increzator
- Nu imi vine sa cred ca pot sa vorbesc cu tine! Spune-mi mai multe despre tine. Te rog !
- Pai , m-am nascut de curand , dupa sapte ierni de indurat. Pana sa ajung aici , am calatori prin vazduh , iar cu puterile mele magice am distrus norii ce nu ne lasau sa ajungem aici ! Eu sunt un fulg mai special , deoarece am fost ales sa port puterile cerului si ale iernii.
- Cat de frumos ! Nu imi vine sa cred ca pot sa stau de vorba cu tine ! am spus nauca , deoarece se auzeau tot felul de zumzete
-Haide pe afara ! Vrei sa mergem pe afara ? spuneau voci in jurul meu , crezand ca fulgul vorbea cu mine.
In acel moment m-am trezit si mi-am dat seama ca a fost un vis. Totii copii ma asteptau afara sa ne jucam . A fost un vis magic !
