Într-un lan de ovăz trăia o prepeliță. E a a hotărat că în acel lan își va aduce pe lume si își va ingriji puii.
Ea și-a învățat puii să fie atenți la ce vorbesc stăpanul și fiul său cand vin în lanul de ovăz.
Într-o zi, prepelița a plecat după hrană. La intoarcere, puii i-au povestit ca stapanul si fiul au fost in lan si ca stapanul i-a spus fiului sa se duca pe la prieteni si pe la vecini, sa ii cheme la secerat. Prepelita s-a linistit si le-a spus puilor ca lanul nu va fi secerat prea curand.
A doua zi a plecat din nou dupa mancare si puii i-au povestit la intoarcere ca, de data aceasta, stapanul i-a spus fiului sa se duca pe la rude, sa le cheme la secerat. Prepelita s-a linistit si de data aceasta si le-a spus puilor ca lanul nu va fi secerat nici acum.
Ziua urmatoare, la intoarcere, prepelita afla de la pui ca stapanul i-a spus fiului ca se vor apuca chiar ei de secerat, sa nu mai cheme pe nimeni.
Prepelita a stiut atunci ca este momentul sa isi ia puii si sa plece, pentru ca de data aceasta lanul va fi secerat. Stapanul se hotarase sa faca treaba cu propriile lui maini, fara sa mai astepte ajutorul altcuiva.
