Efectul de seră este un termen folosit pentru a evidenția contribuția
unor anumite gaze
emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea
permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața
terestră. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph
Fourier în 1824.
În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră
a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite
dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
Una dintre cele mai importante
probleme ecologice globale este efectul de seră. Cauza principală a acestui
efect constă în acea cantitate enorma de dioxid de carbon și altor substanțe cu efect de
seră ce se acumulează în stratul aerian formând o „plapumă”. Substanțele care
acționează: freonii,
metanul, etanul,
oxizii de azot, hidrogenul, apa. Proprietățile acestor substanțe sunt în așa fel că, ele
prin sine dau posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte ușor ,ajungând
la suprafața solului ,aceste raze se transformă în energie termică, iar energia
termică de la suprafața solului prin acest strat trece mult mai greu în așa fel
incat se creează situația – cu cât plapuma este mai groasă cu atât sub ea este
mai cald. Acest efect, numit efect de seră, determină schimbări climatice globale.
Efectul de seră are și proprietăți pozitive, în absența acestor substanțe ce
provoacă efectul temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C. Actualmente, cantitatea bioxidului de carbon
este egal cu 0,03 %. Dacă se presupune că această cantitate va fi dublată,
în această situație temperatura globului pământesc poate să se schimbe cu
1,3 °C – 3 °C. Această majorare a temperaturii poate provoca
topirea ghețarilor, astfel că, nivelul oceanelor poate crește până la 6 m
