Efortul meritase din plin. Inaintea ochilor mi se infatisa intreg Parisul, cufundat in lumina liliachie a amurgului. Departe, pe marginea unui bulevard aglomerat un grup de francezi purtau o discutie neinteleasa. In dreapta mea, o lumina orbitoare cadea peste Luvru si desi nu puteam privi inauntru, gandul imi zbura la tablouri din diferite epoci, apartinand diferitor curente, toate stranse sub aceasta emblema a statului francez.Apoi privirea imi cazu pe intrarea unui restaurant cunoscut. Cu ce delicii frantuzesti se delectau invitatii, criticii culinari, imi puteam doar imagina, dar parca si din afara simteam agitatia din bucatarie si ii compatimeam pe angajati si pe bucatar.
Frumoasa calatorie imaginara. Am privit in jos.Turnul luminat de acum cu mii
de beculete stralucea si parea plin de importanta.
Contraste originale se gaseau pretutindeni, forfota era placuta, iar accentele frantuzesti se auzeau in surdina.Mi am zis ca de aceea Parisul era asa de cautat si aveam dreptate.
