Hălăduiau prin munţii Bai
Hăşmaşe ciurde şi nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire
De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenţie zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag şi tarc sticlind podrage.
Mă bîlea ici, aşa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hăşmaş şi moare
