Noaptea se adanceste si se lasa tacere peste tinuturile de sub nemarginirea cerului.
Sufletul nostru pare mangaiat de lumina blanda a stelelor , care coboara ... in firisoare tot mai subtiri.
Deodata linistea este brusc intrerupta, iar la marginea baltii, in intuneric, se aud cantari sincopate ale unor mici creaturi.
Trezite parca dintr-un somn apasator, sute, sau poate mii, de broaste pun treptat stapanire pe taramurile noptii.
Iar acolo, departe, unde ierburi inalte acopera misterioase strafunduri, se construieste o gigantica orchestra, care trimite pretioase icnete intregului vazduh, ca sa coboare apoi in volute scurte peste tacerea de mai devreme, stalcind-o, repetat, sub grindina de oracaieli majore, intraductibile.
