Aurele, asteapta-ma sa citesc poezia... (voi reveni....)
Cântec, de Tudor Arghezi
M-ai dăruit
cu aur și podoabe,
De care
multor suflete li-e sete,
Toate
puterile răzlețe-mi fură roabe,
Sunt plin ca
de icoane un perete,
Ingreuiat de
nimburi și smaralde.
Mă simt ca
un stihar de voevod
Țesut încet
cu degetele calde
Ale
întregului năpăstuit norod.
Atât sunt de
bogat în adâncime,
Atât îmi mișună
mătasea împrejur,
Că-mpletiturile
rămase din vechime
Mi-aduc
aminte gândul, si mai pur.
1960