Atunci când sufletul îmi plânge
Tu știi chiar dacă lacrima nu îmi curge
Și când mi se face frică de viață,
Tu, mamă, îmi dai curajul de a merge în față
Şi să adun în suflet doar ce este frumos de la ea
M-ai învățat mereu așa.
Tu ești binecuvântarea mea Iar eu sunt darul tău,
Tu mamă îmi spui mereu
Să nu îmi pun întrebări oricât mi-ar fi de greu
Să rămân copil chiar și în clipa grea
Căci toate vin și trec dar sufletul rămâne pururea ...
Și când nu mai știu care este drumul meu
Îmi spui că a fost ales de Dumnezeu.
Și să iau viața
Așa cum este ea
O,mamă, gingașă floare
Câte mai poți duce tu oare?
Sufletul îți este plin de răni Și că te doare...
Dar tu tot zâmbești senină mereu
De la tine am învățat să zâmbesc mamă și eu.
