Era ziua crăciunului . Toți se pregăteau să sărbătorească sărbătoarea sfântă alături de familiile lor . În fiecare casă vedeai mesele încărcate cu bucate delicioase . Vedeai şi globurile , luminițele de pe bradul veşnic verde . Toți erau plină sărbătoare , doar o fată stătea cu picioarele goale şi ude , cu părul înghețat şi mâinile vinete de frigul ierni ghemuit lângă un perete umed .Ea se aștepta ca în noaptea de Crăciun să se întâmple vreo minune . Fata se uita cu tristețe la mesele îmbelșugate ale oamenilor şi la firimitura de pâine ce o mai avea ca hrană de Crăciun . Deodată una casei la care se uita se deschise şi ieșise o femeie cu părul brunet , cu mîinele zbârcite de atîta lucru . Ea îi făcu semn cu mana fetei şi o chemă în casă . Fata rămase încremenit nu credea că femeia aceea chiar o cheamă în casă .Ea intrase şi mare îi fu fericirea când văzu masa încărcată . Femeia îi spuse cu glasul ei duios : ,, Mănâncă fetiță mea căci în ziua de Crăciun trebuie să dăruiești clipe de fericire . Fata sa convins că minunile există
