Dragostea de patrie este cel mai nobil sentiment pe care-l poate simti
fiinta omeneascã.E
dragostea, de chipul, glasul si grija pãrintilor care te-au crescut; de
povestile bunicilor, de prietenii si colegii tãi, de dascãlul care ti-a dat
cheile întelepciunii ca sã poti descifra mai târziu tainele vietii.Dragostea de patrie
înseamnã sã te sacrifici, sã dai TOTUL pentru tarã, înfãptuindu-i
idealurile, trãind în adevãr si dreptate.E dragostea de pace, de linistea si prosperitatea patriei tale tot mai
bogatã prin hãrnicia ta.E dragostea de
obiceiurile, traditia si sãrbãtorile familiei tale, ale satului, orasului si ale Poporului
tãu; de întinderea câmpului cu iarbã si flori, cu onduiri si spice bogate, cu adieri de
miresme si clipociri de ape
argintii ce serpuiesc fãrâmitând miile de pietre pânã departe unde se
întâlnesc în linie cu cerul.
E dragostea de fosnetul pãdurii
în care ai cules fragi si mure, de
orizontul la care rãsare si apune soarele dãtãtor de viatã.Dragostea de patrie este
viata, fericirea pe care o simti trãind în credinta crestinã, muncind si
fãcând bine semenilor tãi. E sãnãtatea ta, orizonturile
acestui pãmânt, cerul curat cu miros de fân si parfum de flori, seninul
noptilor cu stele, sclipirile stropilor de rouã de pe iarba înverzitã în
diminetile de primãvarã când razele soarelui vin sã le rãpeascã în sus
cçtre vãzduh. E bunãtatea din inima ta, dãruirea vietii tale celui ce
suferã chinul
de neputintã, când este rãpus de o boalã.
