Ma trezește dimineața cu vocea ei domoala si- mi pregătește micul dejun. Are privirea blînda, ochi senini si nu poți vedea nicicînd urma de supărare pe fata ei. O vad adesea in bucătărie , facînd mîncare , ori framîntînd aluatul pe care- l va transforma în tot felul de bunătăți pentru noi. Ici colo cîte un fir alb răzleț își face apariția , semn ca timpul tace si trece. Dupa masa cînd vine acasă de la servici o întimpinam cu mare drag pentru ca niciodată nu vine cu mîna goala. Da a- ti ghicit este vorba despre mama îngerul nostru păzitor.
