Solul nu mai poate înghiţi apa care cade fără încetare de câteva ore, astfel că formează şiroie mari, care se preling la tot pasul. Întreg cuprinsul pare un râu ieşit din matcă.
Din cerul presărat la tot pasul cu nori negri, fulgere orbitoare încă mai brăzdează cerul.
Sunt atât de aproape de sol încât ai impresia că cerul s-a prăvălit pe pământ. Chiar dacă nu este nimic mistic în aceste fulgere, nu ai cum să nu te întrebi dacă nu este mâna zeilor la mijloc.
Dar nu orice zei, ci unii mânioşi pe biata natură şi pe vieţuitoarele care o populează.
