Faptul ca oamenii distrug planeta nu mai este o noutate pentru nimeni. Am devenit atat de egoisti si nepasatori cu ceea ce se intampla in jurul nostru, incat ignoram fara resentimente disparitia animalelor.
Situatia este destul de grava, stiind faptul ca anual, aproximativ 6.000 de specii de animale ameninta cu disparitia. Si ajungem sa ne intrebam : cu ce au gresit aceste animale pentru a avea aceasta soarta? Raspunsul logic si firesc il reprezinta extinderea fabricilor si a "tehnologiei" prin care le distrugem habitatul. Dat ce rost are sa ne ingrijoram de distrugerea unui mic coltisor verde? Am fost obisnuiti ca natura sa se regenereze, sa reprezinte o sursa inepuizabile de resurse din care noi oamenii sa "evoluam". Da, evoluam, dar evoluam intr-un mod distructiv. In timp ce intr-un laborator in care s-a descoperit o noua substanta nociva, dar care da peste cap tot ceea ce s-a stiut pana acum, evolueaza stiinta, cateva mii de specii de animale dispar. Mor. Mor, pentru ca nu au hrana, nu au loc unde sa se ascunda de evolutia omenirii, ca doar paduri nu mai exista, au fost defrisate in tumultul evolutiei omului. Da, omul. El este vinovat pentru tot. In graba si lacomia lui, a uitat sa intoarca capul si spre niste vietuitoare ce depind de el. Si macar atat sa facem : sa ne tinem evolutia sub control. Sa le lasam si lor aer nepoluat sa respire, habitate naturale, nu custi intr-o gradina zoologica si statutul de animale de companie. Macar atat merita si ele, un trai decent intr-o lume in care toti ar trebui sa aiba dreptul la viata in mod egal.
