Se numeşte „dioxid de sulf” sau „anhidridă sulfuroasă” sau „SO2”: dioxidul de sulf prezent în must sau vin sub formă de combinaţii organice(minerale) şi anorganice. Dioxidul de sulf ca formă chimică este absent din vin, el percepându-se în mediul gazos al acestuia numai prin miros. Totuşi din motive de simplificare şi din comoditate de vorbire, el se numeşte „SO2”. Dioxidul de sulf sau fumul de pucioasă, este un gaz incolor, cu miros înţepător şi înecăcios şi cu gust acru-zgârietor. El nu arde, nu întreţine arderea şi are proprietăţi reducătoare (fixează oxigenul). Cu apă dă acidul sulfuros, care, prin oxidare, trece în acid sulfuric. În condiţii normale de temperatură şi presiune, dioxidul de sulf este de cca. 2,26 ori mai greu decât aerul. Dioxidul de sulf se obţine prin arderea pucioasei brute, iar în concentraţie ridicată este sufocant şi toxic; în concentraţie mică este considerant printre poluanţii cei mai nocivi ai aerului. Este unul dintre aditivii admişi (E 220) pentru conservarea calităţii alimentelor, constituind un mijloc sigur şi imediat de conservare a vinurilor şi musturilor.
