Răspuns :
VERBUL: parte de vorbire flexibilă care arată acţiunea, starea sau existenţa.
MODURILE PERSONALE ( PREDICATIVE): îi modifică forma după persoanăi au în propoziţie funcţia de predicat
.1.INDICATIVUL: arată o acţiune sigură, realăa)
PREZENT: merg, mergi, merge, mergem, mergeţi
IMPERFECT: mergeam, mergeai, mergea, mergeam, mergeaţi, mergeauc)PERFECT SIMPLU: mersei, mersei, merse, merserăm, merserăţi, merserăd)PERFECT COMPUS: am mers, ai mers, a mers, am mers, aţi mers, au merse)MAI MULT CA PERFECT: mersesem, mersesei, mersese, merseserăm, merseserăţi, merseserăf)VIITOR I: voi merge, vei merge, va merge, vom merge, veţi merge, vor merge.g)VIITOR II: voi fi mers, vei fi mers, va fi mers, vom fi mers, veţi fi mers, vor fi mers.h)VIITOR PUPULAR: o sămerg, oi merge, am să merg
2.CONJUNCTIVUL:arată o acţiune posibilăa)PREZENT: să merg, sămergi, să meargă, să mergem, să mergeţi, să meargăb)PERFECT: eu să fi mers, tu să fi mers, el / ea să fi mers, noi să fi mers, voi să fi mers, ei /ele să fi mers 3.CONDIłIONALOPTATIVUL: arată o acţiune posibilă, o dorinţăa)PREZENT:a merge, ai merge, ar merge, am merge, aţi merge, ar mergeb)PERFECT: eu a fi mers, tu ai fi mers, el / ea ar fi mers, noi am fi mers, voi aţi fi mers, ei / ele ar fi mers 4. IMPERATIVUL:exprimă un ordin, o chemare, un îndemn, o poruncă Are forme numai pentru persoana a II a sg. i pl. Mergi ! Mergeţi !
MODURI NEPERSONALE (NEPREDICATIVE):nu îi modifică forma după persoanăi nu pot avea în propoziţie funcţia de predicat
1.INFINITIVUL: exprimă numele acţiunii, al stării: a merge
2. GERUNZIUL: exprimă o acţiune în desfăurare: mergând
3. PARTICIPIUL: exprimă acţiuni terminate i suferite de un obiect sau de un lucru: mers
4. SUPINUL: denumete acţiunea, starea. Este alcătuit din prepoziţiile de, după, la, pentru + participiul verbului de conjugat: de mers, după mers
CONJUGĂRILE:se stabilesc după sufixele de infinitiv:
CONJUGAREA I: în – a: a cânta, a desenaCONJUGAREA A II A: în – ea: a vedea, a apărea
CONJUGAREA A III A: în – e: a spune, a merge CONJUGAREA A IV A: în – i sau – î: a fugi, a hotărî
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBULUI: Verbele la moduri predicative îndeplinesc numai funcŃia sintactică de:
a)PREDICAT VERBAL: când verbul formează singur predicatul:Eu merg la munte. Tu eti în clasă. (te găseti, te afli) b) PREDICATNOMINAL : când un verb copulativ este însoţit de un nume predicativ:Eu voi deveni inginer. Tu eti cuminte. El va ajunge avocat. Verbele la moduri nepredicative îndeplinesc funcŃiile sintactice de:
1) SUBIECT: verbe la infinitiv i la supin:A desena este plăcut. De scris nu este greu.
3) ATRIBUT VERBAL: verbe la infinitiv, supin i gerunziu: Are dorinţa de a învăţa. (infinitiv) Cartea de citit este nouă. (supin) Vasile îngrijete frunzele fumegânde. (gerunziu)
4) COMPLEMENTE
: a)NECIRCUMSTANłIALE: Complement direct: Am de citit lecţia.(supin) Complement indirect: Vorbim despre scris. (participiu)
b) CIRCUMSTANłIALE: Complement circumstanţial de timp: (până, înainte + verb la infinitiv): Pleacă înainte de a răsări soarele.Complement circumstanţial de mod: Acţionăm fărăa ne grăbi. (infinitiv)Complement circumstanţial de cauză: Neînvăţând, am luat notă mică.Complement circumstanţial de scop: Am venit pentru a-i mulţumi. (infinitiv)Ana pleacăla cules fructe.(supin)
c) NUME PREDICATIV: Cartea este de citit. (supin)
CLASIFICAREA VERBELOR :
Verbe auxiliare Verbele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: : Spectacolul a fost superb, dar aș fi vrut să fie mai lung.
erbe copulative Cînd predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește copulă. În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție verb copulativ. De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb.
MODURILE PERSONALE ( PREDICATIVE): îi modifică forma după persoanăi au în propoziţie funcţia de predicat
.1.INDICATIVUL: arată o acţiune sigură, realăa)
PREZENT: merg, mergi, merge, mergem, mergeţi
IMPERFECT: mergeam, mergeai, mergea, mergeam, mergeaţi, mergeauc)PERFECT SIMPLU: mersei, mersei, merse, merserăm, merserăţi, merserăd)PERFECT COMPUS: am mers, ai mers, a mers, am mers, aţi mers, au merse)MAI MULT CA PERFECT: mersesem, mersesei, mersese, merseserăm, merseserăţi, merseserăf)VIITOR I: voi merge, vei merge, va merge, vom merge, veţi merge, vor merge.g)VIITOR II: voi fi mers, vei fi mers, va fi mers, vom fi mers, veţi fi mers, vor fi mers.h)VIITOR PUPULAR: o sămerg, oi merge, am să merg
2.CONJUNCTIVUL:arată o acţiune posibilăa)PREZENT: să merg, sămergi, să meargă, să mergem, să mergeţi, să meargăb)PERFECT: eu să fi mers, tu să fi mers, el / ea să fi mers, noi să fi mers, voi să fi mers, ei /ele să fi mers 3.CONDIłIONALOPTATIVUL: arată o acţiune posibilă, o dorinţăa)PREZENT:a merge, ai merge, ar merge, am merge, aţi merge, ar mergeb)PERFECT: eu a fi mers, tu ai fi mers, el / ea ar fi mers, noi am fi mers, voi aţi fi mers, ei / ele ar fi mers 4. IMPERATIVUL:exprimă un ordin, o chemare, un îndemn, o poruncă Are forme numai pentru persoana a II a sg. i pl. Mergi ! Mergeţi !
MODURI NEPERSONALE (NEPREDICATIVE):nu îi modifică forma după persoanăi nu pot avea în propoziţie funcţia de predicat
1.INFINITIVUL: exprimă numele acţiunii, al stării: a merge
2. GERUNZIUL: exprimă o acţiune în desfăurare: mergând
3. PARTICIPIUL: exprimă acţiuni terminate i suferite de un obiect sau de un lucru: mers
4. SUPINUL: denumete acţiunea, starea. Este alcătuit din prepoziţiile de, după, la, pentru + participiul verbului de conjugat: de mers, după mers
CONJUGĂRILE:se stabilesc după sufixele de infinitiv:
CONJUGAREA I: în – a: a cânta, a desenaCONJUGAREA A II A: în – ea: a vedea, a apărea
CONJUGAREA A III A: în – e: a spune, a merge CONJUGAREA A IV A: în – i sau – î: a fugi, a hotărî
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBULUI: Verbele la moduri predicative îndeplinesc numai funcŃia sintactică de:
a)PREDICAT VERBAL: când verbul formează singur predicatul:Eu merg la munte. Tu eti în clasă. (te găseti, te afli) b) PREDICATNOMINAL : când un verb copulativ este însoţit de un nume predicativ:Eu voi deveni inginer. Tu eti cuminte. El va ajunge avocat. Verbele la moduri nepredicative îndeplinesc funcŃiile sintactice de:
1) SUBIECT: verbe la infinitiv i la supin:A desena este plăcut. De scris nu este greu.
3) ATRIBUT VERBAL: verbe la infinitiv, supin i gerunziu: Are dorinţa de a învăţa. (infinitiv) Cartea de citit este nouă. (supin) Vasile îngrijete frunzele fumegânde. (gerunziu)
4) COMPLEMENTE
: a)NECIRCUMSTANłIALE: Complement direct: Am de citit lecţia.(supin) Complement indirect: Vorbim despre scris. (participiu)
b) CIRCUMSTANłIALE: Complement circumstanţial de timp: (până, înainte + verb la infinitiv): Pleacă înainte de a răsări soarele.Complement circumstanţial de mod: Acţionăm fărăa ne grăbi. (infinitiv)Complement circumstanţial de cauză: Neînvăţând, am luat notă mică.Complement circumstanţial de scop: Am venit pentru a-i mulţumi. (infinitiv)Ana pleacăla cules fructe.(supin)
c) NUME PREDICATIV: Cartea este de citit. (supin)
CLASIFICAREA VERBELOR :
Verbe auxiliare Verbele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: : Spectacolul a fost superb, dar aș fi vrut să fie mai lung.
erbe copulative Cînd predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește copulă. În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție verb copulativ. De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!