Surasul orizonturilor ascunse
Este inceputul lui Martie. Intre munti se aude murmurul rece al izvoarelor. Paraiele se despletesc in carari de argint si arunca picaturi cristaline peste firele de matase verde deja patate de roua diminetii. Pamantul de catifea pare un vis pictat cu verde. Sunt pe o pajiste odihnitoare si privesc spre soarele ce scutura praful de aur peste pasunile de smarald. Cerul pare un imens policandru de portelan,iar eu simt ca ma pierd printre portile cerului ingandurat ce par sa.mi deschida inima si sa mi.o fure,sa nu ma lase sa plec de langa zambetul azuriu al ghiocelului. Petalele lui se chinuie sa adune toate razele soarelui si maiestria trilurilor. In toata poiana rasuna cantece suave,ode inchinate naturii. Ecoul armonios al ciripitului se aude din salcii singuratice,printre frunzele diafane. Vazduhul a incremenit,o randunica strapunge cu un falfait prelung tot orizontul si cararile de soare. Pomii,pletele dealurilor,raman uimiti de frumusetea povestii spuse de Primavara. Tabloul pictat in sarbatoarea florilor si a tineretii,este locul din care nu vreau sa evadez pentru o eternitate sau mai mult. Sper ca te.am ajutat :*
