În tezaurul spiritual al românilor Doina, alături de Horă,
Căluşari,Mioriţa şi alte bijuterii folclorice, este una din cele mai
desăvîrsite creaţii populare, un cîntec ce vine din adîncurile istoriei
noastre. Specia a liricii populare şi a
folclorului muzical românesc, Doina exprimă profunde sentimente de dor,
de jale, de dragoste, de revoltă etc. Ea dezvăluie lumea interioară,
complexă a omului, trăirile si dispoziţiile sale.Din punct de
vedere muzical Doina este un cîntec cu multiple funcţii şi, fiind bazată
pe improvizaţie, dispune de numeroase şi inepuizabile ornamente
melodice.Ca specie literară, Doina a fost preluată în poezia
cultă. A fost studiată de V. Alecsandri, A. Russo, C.Negruzzi,
M.Eminescu, B.P.Haşdeu, B.Bartok, C.Brăiloiu, inspirînd pe mulţi poeţi
consacraţi.Din timpuri imemorabile strămoşii noştri şi-au măsurat
timpul cu Doina – de le-a fost rău – şi-au doinit durerea, suferinţa,
jalea, dorul si tristeţea; de le-a fost bine – prin doina şi-au cîntat
bucuria împlinirilor şi a speranţelor:
