Voievodul a fost întărirea instituţiilor statale, capacităţii de apărare a ţării şi ridicarea prestigiului Moldovei pe plan internaţional.
O caracteristica a acestui domnitor a fost aceea de a fi pacificator atat in politica externa, cat si in cea interna, dar a fost tot odata un bun organizator. Pe plan extern, el a recunosut suzeranitatea Poloniei pe data de 12 martie 1402 (in acel timp rege al Poloniei era Wladislaw al II-lea Jagiellon, se poate scrie si cu "v" in loc de "w"). Pe data de 4 august 1404, domnitorul vine personal la Camenita, pentru a depune juramantul de vasalitate. Regele polon l-a recunoscut pe Alexandru cel Bun (1400-1432) si se obliga sa-l ajute impotriva pretendentilor la scaunul tarii. Dupa incheierea tratatului moldo-polon, domnitorul acorda privilegii comerciale negustorilor lioveni. In acest tratat se prevedea si ajutorul pe care trebuia sa-l ofere Alexandru regelui polon in cazul unui razboi cu Ordinul Cavalerilor Teutoni. Alta caracteristica a lui Alexandru a fost aceea ca se tinea de cuvant (era nevoit), aceasta caracteristica rezulta din faptul ca fiind devotat obligatiilor asumate, Alexandru trimite un contingent care a participat in Batalia de la Grunwald.Între anii 1420-1426, Ţara Românească se afla sub un atac permanent al trupelor otomane. Alexandru cel Bun, pentru a împiedica ocuparea Cetăţii Chilia de către trupele otomane şi cele ungare, stabileşte aici o garnizoană moldovenească. Ultimii ani de domnie ai lui Alexandru cel Bun ca şi toată domnia sa se remarcă printr-o luptă continuă pentru independenţa ţării şi prosperării ei economice.
