Ninge.Din cerul azuriu cad fulgi imensi de nea, totul e atit de frumos si special incit nu pot cuprinde cu ochii aceasta minunata vreme .E prima oara cind ninge atit de linistit, se asterne covorul alb , pufos,peste satul meu . Din casa totul e atit de spectaculos incit ma simt tentata sa ies afara.wow de aici de afara totul e altfel zapada coboara spre mine si pamint intru-un dans al fulgilor lin si domol. dintre miile de fulgi ce danseaza unul a ales sa se aseze in palma mea e atit de mic si nevinovat incit mii frica sa nu il disrug asa ca incep sa vorbesc cu el:- micule fulgusor, esti atit de minunat si inocent incit nu vreau sa te distrug te rog frumos sa cobori pe pamint fiindca aici in palma mea e destul de clad incit sa te topesti..-copile,nu-ti fie frica pentru asta am si coborit ca sa fiu admirat de oameni si de copii ca tine. A fost un fulg dragut pacat ca a murit in ingrozitoarea caldura din palma mea, acum a devenit doar o simpla picatura de apa in care doar eu ii mai pot descrie minunatia. din acel moment totul lua o intorsatura ciudata iarna deveni mai linistita din acest motiv copii ieseau mai des afara fara sa se teama ca gerul obraznic le va ingheta fetele..
