Mă întorceam după şcoală pe o potecă cu petricele arămii ce se rostogoleau ca niște mingiuțe cînd le loveai cu piciorul . Deodată tot mergând aşa me-a atras atenție o pădurice de pe marginea drumului . Am intrat şi am rămas încremenită de această frumusețe rară . Copacii ce îşi înălțau crengile până la cerul senin , iarba brăzdată în mii de culori , care nu erau altceva decât florile ce semănau cu niște domnițe tinere ce se uită la uriașul glob de aur , izvorul cu apa cristalină şi pură şi păsările pictate cu cele mai vii culori şi înzestrate cu cel mai melodios glas . Printre crengi se vedeau luminițele jucăușe ale soarelui. Toate acestea parcă erau dintr-o poveste , dar era realitate . Eu am alergat printre minunatele flori culegând un buchet mare .M-Am jucat toată ziua şi a fost minunat .Ajungând acasă i-am dăruit mamei buchetul cules . Ea m-a sărutat pe frunte şi mi-a zîmbit duios . Am înțeles că e superb să-ți petreci o după amiază în mijlocul naturii .
