Este iarnă.Afară ninge cu fulgi mari și jucăuși.Este o priveliște foarte frumoasă însă nici o vietate sau un om nu este afară.Un strat mare de zăpadă s-a așezat pe case și pe câmp.
Când ninsoarea se oprește dimineață mulți copii au ieșit afară cu săniile.Uni se dau pe derdeluș,unii fac oameni de zăpadă iar alții se bat cu bulgării.Pe stradă este multă hărmălaie,glasurile copiilor se aud ca niște vrăbii gureșe.Ei trag săiuțele ușoare prin troiene și uită de oboseală.Nicoleta și Sorina fiind cele mai micuțe dintre copii cad mereu cu săniuțele.Nu le pasă de frigul care începe să le îngroșească tot mai tare obrajii,de foamea care începe să își spună cuvântul,ele stau cu copii mai mari și se bucură de frumusețea acestei zile.
Seara se lasă încet iar copii pornesc încet spre casele lor cu hainele ude dar fericiți.Mâine odată cu răsăritul soarelui și cu lumina ce se va scălda în albul nesfârșit copii o vor lua cu joaca de la capăt.
