Intr-o zi de iarna,eram afara la zăpadă. Nimeni nu se juca cu mine. Dintr-o data a început să ningă.
Tot auzeam o voce. Intr-un colt se afla un fulg de nea singur si speriat. El a spus:
-Te rog ajutată! m-am pierdut de CRAIASA ZAPEZII. E mama mea.
- Fulgule,te ajut cu drag!....
-Îți multumesc om bun.
-Cum ai ajuns acolo?
-E o poveste lunga. Nu cred ca ai timp.
-Haide! Spune mi!
-Bine. Eu sunt cel mai mic fulg. Nimeni nu sta sau se joacă cu mine.
Si fulgul a plâns cu lacrimi amare.
- Stai linistit! Acum eu sunt cu tine.
-Îți multumesc esti un om bun!
SI CEI DOI AU STAT IMPREUNA PÂNA CE PRIMAVARA IA DESPARTIT. BA CHIAR FULGUL SI-A GASIT MAMA.
