Lizuca, dormea pe patutul ei din casa bunicii. Patrocle, latra de mama focului.
-Ce-ai Patrocle?
-Eram afara, dar un copil arunca cu pietre in mine.
-Unde este?
S-au dus afara si l-au vazut pe Rares.
-Rares?! De ce ai aruncat cu pietre in Patrocle?!
-Lizuca, nu stiam ca-i cainele tau! Eram la rau, aproape de aici, si venea el, alergand spre mine si latrand. Am crezut ca vrea sa ma muste asa ca am alergat si el dupa mine asa ca am luat niste pietricele ca sa-l sperii.
-Rares, nu-i nimic! Pu-Rares, nu-i nimic! Pune mana pe el, hai ca nu musca!
Punea mana pe capusorul lui cu o frica limitata.
-Lizuca, ai dreptate, nu musca!
S-au dus in casa si bunica Lizucei le-a facut la toti trei prajituri.
Patrocle, spuse:
-Hai, prieteni sa mancam!
- Da, ai dreptate Patrocle!
