Pe cât de neschimbată ai rămas
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelaşi pas,
Eu mai anevoios şi mai alene.
Şi totuşi mergem amândoi-nainte
Mânaţi de-aceeaşi unică dorinţă,
Eu nevoit să calc peste morminte
,
Tu ocolindu-le cu uşurinţă ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat şi greu
. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Şi unde, printre stânci, bătrânul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi ...
Asta-i buna ?
