Nu exista atit de multe cuvinte frumoase pentru a spune cit de frumoasa si uimitoare este planeta Pamînt.Dar... daca nu exista cuvinte,atunci,cum sa ne exprimam?Doar privind numai o minune al lumii,pierzi darul de a vorbi...
De obicei,oamenii cu dezabilitati(ce priveste vazul etc.)au alte simturi bine dezvoltate...Doar un vint usor,o ciripire de pasare,o picatura de ploaie,ii pot sopti ceea,ce noi, cei din jur,care avem acest frumos dar,de a vorbi,nu le putem vedea,cu vazul perfect,nu putem sa le gasim,gindindun-e la ceva,ceva care aproape nu are rost,in comparatie cu frumusetea.Pentru noi totul e simplu,noi nu incercam nimic sa reinnoim,vedem bine ,auzim,mergem...Suntem deprinsi sa luam totul de la viata,dar,in schimb,nimic nu dam.
Avind darul de a vorbi,noi nu atragem atentie la frumusetea din jur .Te bucuri mai mult de a pleca in slte tari,decit sa vezi frumusetea pamintului natal in ospetie la bunici.Pentru noi,a vedea un pui raar iesit din gaoace e ceva simplu,dar,sa vezi vreo haina dintr-o colectie noua de haine cu stil,este ceva ,,wow'',wow,este doar o haina,este doar bumbac prelucrat,sau, altceva.
CRED,ca trebuie de mai gindit si la lucrurile ,,simple''....
