Poezia „Povestea codrului” de Mihai Eminescu este o creaţie lirică deoarece autorul exprimă în mod direct iubirea faţă de natură şi de persoana iubită.
Textul este alcătuit din două secvenţe lirice: „vocea” geului liric şi „vocea” codrului. Cele 12 strofe conține ''vocea'' ce descrie codrul.„Vocea”genlui liric exprimă trăirile, sentimentele de melancolie, de dragoste pentru făptura spre care îşi îndreaptă dorul. Ultima strofă reprezintă „vocea” codrului, ce îi contemplă pe cei doi îndrăgostiţi.Prezenta figurilor de stil, care dau expresivitate textului este un alt argument al apartenenţei la genul liric.
Muzicalitatea specifică genului liric este dată de elementele de versificaţie: măsura de 8 silabe, ritmul trohaic, rima este împerecheată.
