👤

E urgenttttttttttttttttttt
transpune urmatorul text in limba romana contemporana ,actualizand grafia si limbajul:
,,Cu unu anu nainte de ce s-au rădicat Hmil, hatmanul căzăcescu asupra leşilor, aproape de secere, eram pre atuncea la şcoală la Baru, în Podolia, pre cale fiindu de la sat spre oraş. Numai ce vădzum despre amiadzădzi unu nuor, cum să rădică deoparte de ceriu un nour sau o negură. Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am tâmpinat cu nuorul cel de lăcuste, cum vine o oaste stol. În loc ni s-au luat soarele de desimea muştelor. Cele ce zbura mai sus, ca de trei sau patru suliţe nu era mai sus, iară carile era mai gios, de un stat de om şi mai gios zbura de la pământu. Urlet, întunecare, asupra omului sosindu, să rădica oarece mai sus, iară multe zbura alăturea cu omul, fără sială de sunet, de ceva. Să rădica în sus de la om o bucată mare de ceia poiadă şi aşea mergea pe deasupra pămîntului, ca de doi coţi, pănă în trei suliţe în sus, tot într-o desime şi într-un chip. Un stol ţinea un ceas bun şi dacă trecea aceia stol, la un ceas şi giumătate sosiia altul şi aşea, stol după stol, cît ţinea de la aprîndzu, pănă îndesară. Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol şi nu să porniia, pănă nu să încăldziia bine soarele spre aprîndzu şi călătoriia pănă îndesară şi pănă la căderea de mas. Cădea şi la popasuri, însă unde mânea, rămânea pământul negru, împuţit. Nice frundze, nice pai, ori de iarbă, ori de sămănătură, nu rămânea. Şi să cunoaşte şi unde poposiia, că era locul nu aşea negru la popas, ca la masul aceii mâniei a lui Dumnedzău. Cîteva dzile au fostu aceia urgie; den părţile de gios, în sus mergea. Şi tot atuncea au fostu şi aicea în ţară lăcuste şi după acela anu şi la al doilea, însă mai puţine. Şi apoi şi în dzilile a lui Ştefan-vodă, au fostu lăcuste, însă pre une locuri şi nu ca aceia desime ca în ceia anu, de care s-au scris. Iarna să găsiia în pămîntu îngropate pre multe locuri.” (Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei)


Răspuns :

Uite eu am incercat sa "traduc" cat de bine am putut. Sper sa fie bine si sa te ajute. Tu poti sa.l mai adaptezi pe cel scris de mine.
"Cu un an inainte de ridicarea lui Hmil (Emil...cred), generalul (aici era hatmanul) cazacesc peste lesi, cand aproape de seceris, eu eram pe atunci la scoala la Baru, in Polonia, aflata pe un drum care ducea de la sat la oras.
Doar ce am vazut spre sud un nor sau un intuneric cum se ridica pe cer. M.am gandit ca incepe o furtuna cu ploaie, dar deodata a ajuns un nor de lacuste, la fel cum vine o oaste intreaga. In acel moment nu se mai vedea soarele din cauza multimii mustelor. Cele care zburau pe sus erau la o inaltime de 3-4m, iar cele care erau mai jos erau la o inaltime de 1m si 50cm de la pamant. Peste oameni s.a lasat groaza si intuneric, multe zburau cand deasupra oamenilor, cand alaturi de ei, fara frica de sunet sau de ceva. Acea navala se ridica deasupra oamenilor si zbura deasupra pamantului ca de la 50 cm pana la 3 m inaltime tot atat de dese si tot in acelasi timp. Un grup se intindea pe 1h, iar dupa ce trecea acela, sosea altul intr.o 1h si 30 min si tot asa grup dupa grup, de la pranz pana seara.
Unde se opreau sa manance, zaceau ca albinele la gros pana la pranz, apoi porneau din nou pana seara la urmatoarea masa. Faceau si popasuri unde dormeau peste noapte, in urma lor ramanand pamantul negru si imputit. Nu mai ramaneau nici frunze, nici paie sau iarba ori semanatura. Se cunostea acolo unde poposeau, pentru ca inainte locul nu era atat de negru ca masa acelei manii a lui Dumnezeu. Cateva zile a fost aici urzie, de erau toate cu susul in jos. Atunci au fost lacuste in aceasta tara si in urmatorii 2 ani, dar mai putine.
Au fost lacuste si in zilele lui Stefan-voda doar in unele locuri, dar nu atat de multe cum au fost anul acesta despre care s.a si scris. Iarna se gaseau ingropate in pamant prin multe locuri."
I'm done! sper ca ti am fost de ajutor. ;)