Intr-o zi de vara m-am intilnit cu doi prieteni vechi pe nume Mihai si Adelina,m-am bucurat enorm,insa am fost uimita ca m-a recunoscut din prima privire.I-am propus sa mergem la un picnic si ei cu multa placere au acceptat.Cind ne-am intilnit nu ne-am putut desparti din cauza ca ne-am amintit despre nazbitiile noastre ce le-am facut impreuna,despre peripetiile si risetele copilariei noastre.
Ne-am amintit si de prietenii nostri cu care ne juca mereu,cu care ne impartaseam risetele si bucuriile noastre.Mihai la iceput a fost timid si tacut dar acum,sincer,nu l-am putut recunostea s-a facut un baiat inalt,chipes si voios.Adelina a fost foarte nazbitioasa si mereu vesela,si nici nu s-a schimbat deloc ceea cemi place foarte mult.Din pacate ei locuiau intr-o tara indepartata si nu puteam vorbi in fiecare zi.Acea zi pentru mine a fost un moment placut si deneuitat.Niceodata nu voi uita pe cei mai buni prieteni ai mei cu care miam petrecut timpul.
