Voi se mai scrie voi şi când vine de la verbul a voi – numa’ că atunci se pronunţă un pic altfel. Dacă pe voi de mai-nainte îl pronunţăm într-o singură silabă, pe voi din a voi în pronunţăm în două silabe: vo/i. (Am scris aşa, că mi-e că dacă pun cratimă se-nţelege altceva – de exemplu, vreo ortogramă. Cum bine zicea prietena noastră mona mai demult.)
V-oi se se scrie v-oi când poate fi completat cu eu şi vouă (şi stă pe lângă un verb la modul prezumtiv – asta e pentru cunoscători; care, ok, dacă ştiu ce-i ăla prezumitv ştiu şi când să scrie v-oi. :) )
Adică: Când (eu) v-oi da (vouă) două după ceafă!… Din seria românească „unde dă tata, creşte” – Când ţi-oi da una!
