Cu caracter dramatic,cel de-al doilea tablou ii aduce in prim plan pe Mircea si Baiazid, imaginati intr-un dialog care le infatiseaza trasaturile indivizualizandu-se puternic in legatura cu ceea ce reprezinta.Dispretuitor,doritor de noi cuceriri, Baiazid ii cere voievodului muntean sa i se inchine.Amenintarea e drastica:"De nu schimb a ta coroana intr-o ramura de spini".Abil diplomat masurat in gesturi si cuvinte, simplu:"dupa vorba, dupa port".
