Catalina este simbolul omului comun, caracterizat prin instinc-tualitate, incapacitatea de a-si depasi conditia, prin vointa de a trai si de a se implini prin fericire.Fiinta terestra, marginita, Catalina nu se poate ridica la inaltimea la care se afla Luceafărul simbol al fiintei superioare, al geniului.Ea isi recunoaste deschis incapacitatea de a-si depasi sfera, conditia, limita omeneasca: Desi vorbesti pe inteles,/ Eu nu te pot pricepe". in cel de-al doilea tablou al poemului ne este infatisata idila dintre Catalin (viclean copil de casa,/Ce imple cupele cu vin/Mesenilor la masa,//Un paj ce poarta pas cu pas/A-mpara tesii rochii,/Baiat din Jlori si de pripas, /Dar indraznet cu ocliii") si Catalina.Pentru Catalin ea are, la inceput, un dispret neretinul: nu il ia in seama si ii respinge manioasa: - Da ce vrei, mari Catalin?/Ia du-t de (i vezi de treaba".Pe masura ce visul ei de a-1 urma pe Lueeafar se dovedesle a li irealizabil, acesta devine Toarte dureros: Da-mi pace, fugi departe/ - O, de Iu ceafarul din cer/M-a prins un dor de moarte". Catalina cedeaza chemarii lui Catalin, caci vede in el un exponent al lumii sale: .. - inca de mic/Te cunosteam pe line, /Si guraliv si de ni mic/Te-ai potrivi cu mine" Ea nu il prefera" pe Catalin in locul Luceafarului, ci se supune legilor lumii ei, neavand de ales.Idila terestra reprezinta implinirea aspiratiei spre fericire a perechii pamantesti.Nici chiar in voluptatea dragostei fata nu renunta, nu poate renunta la visul ei, che-mandu-1 pe Luceafar sa-i ocroteasca, sa-i lumineze norocul.
