As vrea sa stiu ce e sufletu,dar cred ca lucru acesta e foarte greu de aflat.
Insa intr-o zi insorita de vara cind ma plimbam intr-un parc posomorit am zarit un boschetar. M-am apropiat de el sa il servesc cu niste mere ce le aveam in rucsac. Boschetarul avea niste ochi topiti pe fata sa care ca ceara se duceau de-a lungul obrajilor si in ei nu se zarea imic mai mult decit o ceata in care plutea disperarea.Pina la urma am decis sa ii dau toate merele mele si am plecat mai departe... Se lasa seara ,iar mie mi-a stat foame,nu stiu cum de am zarit un copac cu niste mere verzui..am decis sa ma apropii de acel copac si sa-mi culec un mar ne stiind ca acel copac apartinea unei doamne.
Spre uimire , acea doamne asemenea mie se plimba prin parc si m-a zarit .
Cind a vazut ca m-am intins spre o creanga, a inceput a tipa la mine cu cuvintele " mars si-ti cumpara , nu pune labelemurdare pe merele mele!"
M-am simtit incomod, mi-am cerut scuze si am plecat spre casa, dar pe drum am observat boschetaru ce era ashezat la trunchiul unui copac vazind tot spectacolul.S-a apropiat de mine si mi-a dat un mar ,rugindu-ma sa nu tin ura pe doamna agresiva..."raul strica sufletul". Cind am ajuns acasa nu am putut sa imi raspund la intrebarea mea..ce e oare sufletul...e oare luminarea din interioru unui om care se stince odata cu el..care sclipareste atunci cind ne doare.
