Salut!
☆☆☆☆☆
Selectează pronumele şi adjectivele pronominale din textul următor (pronume personale, pronume reflexive, adjective pronominale posesive):
"Dar așezările mele sunt nestatornice și dușmanii mei au colți lungi și ascuțiți. Am o pricină, cinstite boierule, care nu se mai istoveşte . Am moștenit-o de la părintele meu, dascălul Iona, și tare mă tem că am s-o las și eu moștenire copiilor mei ..."
(Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu)
☆☆☆☆☆
Rezolvarea exerciţiului:
Pronume personale: (am moştenit-) o, (am s-) o (las), eu
Pronume reflexive: (nu) se (istoveşte), mă (tem)
Pronume relative: care
Adjective pronominale posesive: (aşezările) mele, (duşmanii) mei, (părintele) meu, (copiilor) mei
☆☆☆☆☆
Noţiuni teoretice:
Să ne reamintim că pronumele personal este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv, având forme diferite în funcţie de persoană (de ex. persoana I: eu, noi), de gen (de ex. gen feminin: ea, ele), de caz (de ex. cazul dativ: mie, lor).
Pronumele reflexiv ţine locul obiectului asupra căruia se reflectă sau se răsfrânge acţiunea verbului pe care îl însoţeşte, în mod direct sau indirect.
A nu se confunda cu pronumele personal.
Exemple:
1. Eu mă pieptăn în fiecare dimineaţă. (pronume reflexiv: eu fac acţiunea asupra mea)
2. Frizeriţa mă piaptănă pentru a-mi tunde părul uniform (pronume personal: frizeriţa face acţiunea care se răsfrânge asupra mea)
Pronumele relativ are rolul de a face legătura între o propoziţie subordonată şi regenta ei, având forme precum: care (pe care, cu care, la care etc), cine (pentru cine, de la cine, cu cine etc), ce (de ce, spre ce, de la ce etc).
În timp ce pronumele posesiv înlocuieşte atât obiectul posedat, cât şi posesorul, adjectivul pronominal posesiv înlocuieşte numai posesorul şi determină substantivul care denumeşte obiectul posedat, cu care se acordă în gen, număr şi caz.
