întâi și întâi, scuză-mi întârzierea.
deci
Vara...pentru mine, vara este zâna celor mai mari frumuseți din lume. Indiferent de vreme... fie că mă ataca cu ale ei ploi puternice (epitet simplu), fie că mă mângâia delicat cu razele ei călduroase și strălucitoare (epitet dublu), pentru mine era cea mai frumoasă zână dintre toate, cel mai frumos anotimp dintre toate.
Cel mai plăcut este peisajul văratic (epitet simplu). Este atât de călduros, încât poate topi până și cea mai înghețată inimă. Să mergi pe iarba verde și proaspătă, lungă (epitet triplu) până la genunchi, să simți soarele delicat (epitet simplu) pe pielea ta, să admiri cerul infinit... așa un peisaj te unge pe inimă! Și coloritul florilor... ah.. ce mirific...
Pe pământ se afla o frumusețe multicoloră. Florile și iarba se îmbrățișau, precum niște prietene care nu s-au mai văzut de mult. Însă gândăceii se jucau, dansau, unii chiar dormeau înveliți de o petală, deși era zi... ei trăiau în orașul miniatural al florilor. „Prietenele” erau protectoarele insectelor.
Pe cer se vedea numai albastru, niciun nor în văzduh. Dar din când, în când, mai venea câte unul în trecere, să-l salute pe domnul Soare, și după dispărea miraculos. Și mai trecea și câte o pasăre... mă mir cum puteau zbura pe așa o căldură puternică și arzătoare(epitet dublu)... nu le ardea soarele, nici măcar un pic? Sau oare erau ei prieteni buni?
Planul teluric și planul ceresc au format cel mai frumos peisaj de vară pe care l-am văzut vreodată... sper să ne mai întâlnim, vară dragă...
