Bucuria iernii
Era dimineata. eu ma ridic din pat si privesc pe geam.Afara a nins dar acum nu mai erau decat cateva stoluri de fluturi albi ce zburau de la o casa la alta intr-un dans al carei frumuseti nu avea pereche.Zborul lor lenes ma face sa vreau sa ma culc la loc dar nu puteam sa imi i-au privirea de la minunea ce a dat nastere afara. Acoperamantul pufos se asternuse peste tot.Afara nu era nimeni decat ici colo cateva grupuri mici de copii cu nasurile rosii ca para focului si cate o sanie usoara trasa de ei pe dealul din zare.Prca imi imaginam cine a facut toate astea era o femeie cu ochii stralucitori de ghiata cu o roche lunga,intr-o caleasca impinsa de navalnicul vuiet ce se auzea in zarea inghetata.
