👤

cine poate sa ma ajute sa fac o compunere cu titlul:De vorba cu un fulg de nea

Răspuns :

             Cruda e sabaticia si viata la fel ca frigul cel naprasnic ce vuieste in balaurii cerului,inegriti si ei de grivatul ce matura neaua cazuta pe pamantul adormit si peste casele adormite si scufundate in mohorare.
               Chipul senin si lucios al lacului este sfasiat fara mila de cutitele ucigatoare ale copiilor ce horesc si doinesc pe gheata veseli de venirea iernii nestingherite si neasteptate.
               Razele aurii ale lunii cu chipul carunt ca al unei fantome scalda in pace si fericire un mic fulgusor de nea ce cade limpede si lenes din gura balaurilor cerului.
              Fulgusorul cel mic,plapand ca un ghiocel,cu stelute argintii impodobit si cristale juca liber in bataia grivatului si cand acesta se oprea din a sufla ,,focul"inghetului ,fulgsorul poposea in aer ca si cum ar fi agatat de o franghie din basme.
            Cu nasul rosu,cu ochii inchisi si parul auriu ca al unei muze ingeresti,un chip de copil priveste spre fulgul de nea si zambeste cu pofta,zambetul sau liber si copilaros aducandu-mi aminte de cateva lucruri pe care nci acum,in focul inghetului si nici in sudoarea soarelui nu le voi uita.

             -Ahhh...ce frumos este sa plutesti...sa vezi toate minunatiile si toate capodoperele lumii,sa vezi eroii basmelor lui Ispirescu si pe Fat-Frumos din lacrima luptand si castigand victorios...zise micutul fulg de nea.
             -Asa este,multe ascunzisuri are lumea,si multe parabole si altele ,ea este nemarginita,incepe cu lacrimile albastre ale marii si se termina cu fata soarelui,luna cea speriata de rautatea umana pe pamant,spuse o fetita ce se afla in zona si il auzi pe fulg.
           -Ochii tai...sunt versi ca frunza de mac vara,si pielea ta firava si delicata ca ghiocelul primavara,parul tau sufla in vant ca steagul patriei tale in vreme de razboi iar glasul tau suna ca un fluier ce doineste povestea de mult uitata...binecuvantata fie-ti inima,copilo caci doamne,multi m-ar fi calcat de m-ar fi vazut,dar sufletul tau cald si bun mi-a crutat viata.
          -Fulgul meu,nu am intentii rele sau scop incaritabil,vreau sa fac bine pentru a avea o viata lunga si pentru a putea observa cu bucurie si caldura toate frumusetile acelei lumi nemaivazute de ochii mei pana acum.Am ochi frumosi,dar lumina din ei este pierita insa lumina ochilor din sufletul meu nu.
         -Esti oarba...nu iti face griji,uite,pentru ca ai fost buna si m-ai crutat iti dau aceasta lacrima a lui Dumnezeu,caci sa stii,si Dumnezeu plange cand iti aude graiul si ti-o pune pe ochi,vei primi lumina stralucitoare a ochilor si vei putea vedea lumea cu patru ochi.   
        -Multumesc enorm!Nimeni nu mi-a mai spus asa cuvinte nicioadata...multumesc,nu am grai sa iti multumesc in de ajuns.

         Fata isi puse lacrima pe ochi si dintr-o data...ochii ei primira o lumina asa puternica si lucitoare incat pana si valurile dunari se ridicara pentru a o privi pe fetita care primi darul de a vedea.