Poezia „Iarna” este scrisă de Vasile Alecsandri. Acesta este recunoscut ca părinte al celei mai cunoscute specii a liricii descriptive: pastelul.O caracteristică importantă a pastelului este abundenţa imaginilor artistice şi a figurilor de stil. Astfel, spaţiul contemplat se extinde la dimensiunile întregii ţări, personificată în două ipostaze: a unei femei frumoase cu „umeri dalbi” şi a unei amazoane apărate de o „zale argintie”. Comparaţiile redau nota de dinamism, „fulgii … ca un roi de fluturi albi”.Epitetul personificator în inversiune (doritul soare) are menirea de a exprima în mod direct, nemijlocit, sentimentele eului liric faţă de astrul vieţii. Imaginea auditivă din finalul poeziei (voios răsună clinchete de zurgălăi) lasă cititorului impresia optimistă a victoriei omului în faţa iernii.
