E o zi rece de toamna, ora 17:00... Am terminat orele, vreau sa plec acasa, imi cumparasem o chifla cu magiun de prune, pentru ca eram infometata. Iau troleul cu numarul 32...astept cu nerabdare sa ajung acasa, sa-mi pot revedea din nou familia si pe motanasul Vasilica.
Toata lumea se grabea in acel moment sa intre in troleu...Intra si o batrinica intr-un trenci lung albastru rupt si vechi cu o basma de culoarea verde-inchis, bunicuta era foarte murdara,zgariata, necajita si foarte slabita cu o carja inalta de lemn. Se aseaza linga mine. Ne-am pornit, batrana a inceput sa-mi povesteasca despre patania ei. Mi-a spus ca a fost jefuita, batuta si numita cu cuvinte vulgare...Mi-a mai spus ca a fost dupa incident la spital...si-a revnit si a plecat imediat la politie...era in stare de soc, iar atunci cand imi povestea ii tremura vocea. Cei de la politie au refuzat sa o ajute, au alungat-o, nici macar asistenta sociala nu i-a oferit o umila locuinta.
Batrana mi-a cerut o bucata din chifla mea cu magiun de prune, dar dupa cum se spune in popor ,,Sunt mai aproape dintii, decat parintii...", nu i-am oferit. Am ajuns la prima statie batrina a coborit, mi-a multumit pentru ascultare si mi-a dat la revedere, mi-am luat si eu rams bun, dar am ramas pe ganduri. Imi parea rau ca nu i-am dat batranei o bucata din chifla...Sunt sigura ca constiinta o sa ma mustre...
