Stau în fata părintilor mei cu capul plecat. Tot ce aud este: "Andrei de ce ai făcut asta?", " Nu ti-am oferit tot ce vrei?".
Andrei în sus Andrei în jos. Oricum o să fiu pedepsit.
-Băiete, tu mă asculti?
-Da.
Spun stins ca să nu par dezinteresat.
-Bine, si ce ai înteles din ce am zis?
Chiar dacă nu ascultasem nimic din ce a spus stiam conluzia finală. Drăgutul de mine nu mai trebuie să fure. O promisiune, o pedeapsă nerespectată si s-a terminat povestea.
-Am înteles că nu trebuie să fur. Promit că nu o să o mai fac.
-Stiu că promiti, dar nu e de ajuns, trebuie să dovedesti.
Asta e nouă, cu doveditul.
-Uite,Andrei, dacă vrei ceva ar fi bine să îmi spui nu să furi.
-Am înteles. Nu o voi mai face.
Mama a dat din cap dând si sentinta finală. Fără iesiri afară, doar de la scoală acasă si invers.
-Ai priceput?
-Da. Promit că nu o să mai fur.
Am spus cu degetele încrucisate la spate zâmbind spre părinti ca un copil cuminte.
Îmi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale ce probabil sunt prezente în text si sper să te ajute ce am scris aici.
