Si acum imi aduc aminte de acea gradina din ograda bunicilor mei.De fiecare data cand ma aflam acolo ma conectam cu natura.Parca totul prindea viata.
Marul de care ma sprijineam mi-a devenit amic,iar animalele ce se adunau in jurul meu erau acei ascultatori de care ai intotdeauna nevoie.Totul era de vis,mai ales primavara cand florile impodobeau gradina.
Bancuta de langa cires a servit ani de-a randul drept patut pentru sutele de iepurasi ai bunicilor mei.
Am trait multe momente frumoase in acest loc,eu fiind un personaj in povestea vietii omenesti.Nu voi uita niciodata acel peisaj mirific.Mereu il voi purta in inima si ma voi gandi ca la un moment dat imi voi vedea nepotii stand in aceeasi gradina si,poate langa acelasi mar.
