Domeniul fantasticului:Mâna unui tătar se întinse să o apuce, însă ea, ridicându-se drept în
picioare, cu părul despletit de vânt, cu ochii aprinși, cu fața albă, ca
un crin, zise: "Atunci s-ajungeți voi, când îți pune mâna pe Corbița!" —
și deodată ea se aruncă în prăpastie. Trupul ei se cufundă în apa
Bicazului, zdrobindu-se de bolovani
Inventia Scriitorului:cică mâncau carne de cal și beau lapte de iapă.
Momente istoriece reale: În zilele de sărbători, pe când fragii sunt copți, fetele de prin
cotunele învecinate se adună pe piscul stâncii și cântă doina Corbiței;
iar în nopțile luminoase ale primăverii păstorii zăresc adese o umbră
albă clătinându-se pe vârful stâncii și apoi lunecând de-a lungul ei
până-n apa Bicazului.
