Corpul omenesc si-a dezvoltat un dispozitiv de postura si miscare adecvat activitatilor sale complexe prin interactiunea sa continua cu mediul inconjurator. Inteleasa in sensul deplasarii ansamblului organismului sau al unor parti din acesta in spatiu, activitatea locomotorie ia formele cele mai diferite in cursul dezvoltarii filogenetice. Inca din viata uterina, fiinta umana este dotata cu necesitatea reflexa a miscarii. Odata cu nasterea, copilul face o serie de miscari dezordonate incepand de la prima luna si pana la varsta de 5 ani, functia locomotorie parcurge o lunga si complicata cale de dezvoltare. Locomotia are, la randul sau, o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii vorbirii, gandirii si tuturor celorlalte activitati nervoase superioare proprii fiintei umane.
