Omătul umple pământul şi curţile toate. Bătrânii stau la fereatră privind cu dor la albul dinaintea lor. În casă-i cald şi bine. Şi-aşteaptă un nepot să le aducă apă din fântâna veche de la poartă. Departe-n zare. văzduhul se dezmiardă-n fum şi crestele de piatră zâmbesc înaltului străbun. De la fereastră bătrânii se retrag, uşor se-aşează la odihnă. Ei ştiu c-a lor nepot îndată o să vină, chiar dacă zăpezile se vor topi şi apăraie iar va fi.
Priveam cu atentie pietrisul care, probabil din cauza oboselii mele , imi dadea senzatia ca are nuanta fumului dospit in menghina caramizilor. Aproape concomitent mi-am ridicat privirea spre hornul casei batranesti si zambeam ciudat vazand fumaraia care incerca sa se elibereze din captivitate. Era o zi de iarna dezolanta ..zapada se topea ..dureros, iar lacrimile ei albe erau acum o dureroasa aparaie .
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!
