In opinia mea, titlul
acestei schițe rezumă într-un mod elegant întâmplarea deoarece rugămintea
prietenei naratorului (față de care autorul mărturisește că nutrește sentimente
de admirație) de a promova un elev care îi este rudă apropiată pornește o
înșiruire de întâmplări.
Astfel, prieteni sau cunoștințe,
toți protagoniștii se înlănțuie în încercările lor de a identifica elevul iar
apoi de a-l ajuta să primească nota pentru a promova la limba latină. Fiecare
dintre protagoniști se implică în a-l ajuta pe cel ce apelează la ei, în numele
prieteniei, argumentele aduse de cel ce dorește favorul neputând fi refuzate.
Astfel, profesorul de latină, obișnuit cu a-l ajuta pe prietenul său, acceptă
sa dea elevului nota cerută: ,, …ştii că ţiu la tine; ce mai încap între noi astfel
de fraze banale?... Ce notă vrei să-i dau pârlitului tău de protejat?„ ;d-ra
Popescu mărturisește că a acceptat să scrie scrisoarea pentru a o ajuta pe buna
sa prietenă, doamna Preotescu îl trimite pe narator la Diaconeasca -,,- Eu...
drept să-ţi spun... nu mai mi-aduc aminte, pentru că i-am avut numele pe o
însemnărică, pe care am lăsat-o la Mari; dar putem afla de la Diaconeasca -
şade aci aproape - ea m-a rugat…,, etc.
Finalul este unul fericit
pentru elev, care primește nota pentru care s-au zbătut atatea persoane.
Părerea mea este că, prin
intermediul acestui șir de întamplări ce decurg una din cealaltă dar care au
același scop, autorul dorește să sublinieze atat noțiunea de prietenie, în
numele căreia oamenii fac uneori lucruri mai puțin demne, dar și ideea de
corectitudine a școlii acelor vremuri. Atat profesorul cat și elevul în cauză
sunt vinovați, elevul pentru că nu învață și profesorul pentru că acceptă să îl
promoveze, deși e conștient că nu merită : - Ei, lasă astea! ştii că ţiu la
tine; ce mai încap între noi astfel de fraze banale?... Ce notă vrei să-i dau
pârlitului tău de protejat?,,.
P.S. In Word compunerea are 318 caractere,ramane să numeri tu cuvintele cand le pui pe foaie.
